Satul Heci, Comuna Lespezi, Județul Iași
HECI
Situat în partea de vest a comunei Lespezi, la vărsarea pârâului Trestioara în Siret, pe terasa medie și terasa de luncă a râului Siret, satul Heci este o așezare veche, atestată documentar la 18 aprilie 1409, în timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1432), care menționa: „am dar mănăstirii Sf. Nicolae care-i în Poeana Siretului, bălțile de la gura Șomuzului, ca nimeni să nu cuteze a pescui până la hotarul care este Hetce” (”Dicționar topografic” – Frunzescu).
Primii locuitori
Bătrânii spun că primii locuitori ai acestui sat sunt dacii, iar printre aceste familii ar fi: Pahomi și Curuț. Serafim Ionescu pe de altă parte afirmă, la 1894, că descălecătorii satului ar fi niște țigani robi ai Mănăstirii Probota. Într-adevăr, în anul 1444, Petru Voda întărește Mănăstirea Probota cu 4 sălașe de țigani, ale căror nume nu se mai păstrează. Nu se crede că printre cele 4 sălașe a fost și Heciul, deoarece satul exista la 1444 sub denumirea de astăzi. Țigani au existat în satul Heci, dar nu ca descălecători, ei au fost aduși după 1409, pentru a lucra moșiile Mănăstirii Probota.
La 1444, 1453, 1514, Heciul era moșie a Mănăstirii Probota. La 1618, potrivit uricului lui Gavril Movila, satul Heci trecea în proprietatea Mănăstirii Galata, de lângă Iași. Domnitorul Miron Barnovschi Moghila împuternicea Mănăstirea Probota „să-și strângă toți vecinii din Heciu și Bodești și pe țiganii fugiți în alte țări”. Din acest text reiese că Heciul nu era locuit numai de țigani, care munceau pământurile mănăstirii, așa cum dau de înțeles unii autori.